marea pustietate

miaducaminte de gnosien

unde imi place mie nu e nimeni, paradoxul locurilor pustii, frumoase pentru ca nu le vede nimeni. cativa abia aproape de pescarie pe la cherhana prin fata, 2-3 corturi, pustiu. nici trecatori nu mai sunt si nici pescarusi nu se mai apropie, o dimineata minunata. binemeritata dupa o zi in care nu am facut mai nimic, un mai nimic binemeritat si el bineinteles. da, aici la noi la tara toate sunt…bine. blocate in repetitivitatea valurilor, in nemiscarea mustelor, in 123 la perete stai in calatoria urmaritoare cu soarele.

mie imi place la pietre, sunt mari si nevertebrate. ele nu gandesc, implinirea cu nimicul le este indeajuns. zice ca…cum faci o picatura de apa sa nu se usuce niciodata, o arunci in mare. trebuie ca sa renunti la iubirea ta, ca sa o vezi fericita, trebuie sa mergi de langa tine ca sa fie apropiere. sa mergi de langa oameni si de langa tot din ce esti facut, sa iesi din casa, sa pleci deacasa, sa te indepartezi de lumea ta, ca sa te faci una cu lumea.

in alt registru, va scriu din rulota, va urez o zi buna

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s